- tuşeu
- TUŞÉU, tuşeuri, s.n. 1. Palpare a unui organ anatomic, intern sau a unei cavităţi anatomice naturale, spre a constata starea lor; metodă de investigarea unei cavităţi naturale. 2. Felul în care un pianist atinge clapele pianului în timpul execuţiei unei piese muzicale. 3. (impr.) Tuşă1 (IV). – Din fr. toucher.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98tuşéu s. n., art. tuşéul; pl. tuşéuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTUŞÉU tuşeuri n. 2) Manieră tehnică interpretativă a unui pianist. /<fr. toucherTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTUŞÉU s.n. 1. (med.) Palpare a unui organ, spre a se constata starea sănătăţii lui; tact. ♦ Senzaţie produsă de pipăirea cu mâna a unei ţesături pentru a-i constata gradul de fineţe. 2. Fel de a executa o bucată muzicală la un instrument cu claviatură. 3. Fel de a aplica culorile în pictură; tuşă (I,1) [în DN]. [< fr. touché].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNTUŞÉU s. n. 1. (med.) examinare prin palpare a unui organ intern, spre a se constata starea sănătăţii lui; tact. 2. senzaţie produsă de pipăirea cu mâna a unei ţesături pentru a-i constata gradul de fineţe. 3. manieră de a apăsa tastele la un instrument cu claviatură (la pian). 4. fel de a aplica culorile în pictură. (< fr. touché)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.