- tutore
- TUTÓRE, -OARE, tutori, -oare, s.m. şi f. Persoană autorizată să exercite dreptul de tutelă (1); epitrop. – Din it. tutore. cf. fr. t u t e u r .Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TUTÓRE s. (jur.) epitrop, (înv.) ispravnic. (tutore al unui minor.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetutóre/tutór s. m., pl. tutóriTrimis de siveco, 19.12.2008. Sursa: Dicţionar ortograficTUTÓR//E (tutorei) m. 1) Persoană care exercită dreptul de tutelă asupra cuiva. 2) fig. Proptea pentru menţinerea unor plante în poziţie verticală. /<lat. tutorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTUTÓRE, -OÁRE s.m. şi f. (jur.) Cel care are drept, autoritate de tutelă asupra cuiva. // s.m. (Agr.) Suport, proptea pentru pomi. [var. tutor s.m. / < lat. tutor, cf. fr. tuteur, it. tutore].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNTUTÓRE/TUTÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care are drept, autoritate de tutelă (1) asupra cuiva. II. s. m. suport, proptea pentru pomi. (< it. tutore, lat. tutor, fr. tuteur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.