Dicționar Român. 2013.
turtă — TÚRTĂ, turte, s.f. 1. Pâine rotundă şi turtită, făcută din mălai sau din aluat nedospit. ♢ expr. A face (pe cineva) turtă = a bate foarte tare (pe cineva). (Adverbial) A fi (sau a se îmbăta) turtă = a se îmbăta foarte tare. A rupe (sau a frânge… … Dicționar Român
cui — CUI, cuie, s.n. 1. Piesă mică, cilindrică sau în patru muchii, de metal sau de lemn, turtită la un capăt şi ascuţită la celălalt, cu care se fixează între ele diferite piese, care se bate în zid sau în lemn pentru a servi ca suport etc. ♢ (tehn.) … Dicționar Român
lătăreţ — LĂTĂRÉŢ, EÁŢĂ, lătăreţi, e, adj. Care are o formă lată şi turtită. – Lat + suf. ăreţ. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LĂTĂRÉŢ adj. plat, turtit, (reg.) lătăuş. (Obiect de formă lătăreţeaţă.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
turtişoară — TURTIŞOÁRĂ, turtişoare, s.f. Diminutiv al lui turtă; turtită. – Turtă + suf. işoară. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TURTIŞÓÁRĂ s. v. turtiţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
chefal — CHEFÁL, chefali, s.m. Nume dat mai multor specii de peşti marini, cu partea superioară a capului mare şi turtită şi cu o pată aurie pe opercul (Mugil). Din ngr. kéfalos. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CHEFÁL s. (iht.) 1. (Mugil… … Dicționar Român
ciupercă — CIUPÉRCĂ, ciuperci, s.f. 1. (La pl.) Încrengătură de plante inferioare, lipsite de clorofilă, care trăiesc ca parazite sau ca saprofite şi se răspândesc prin spori; (şi la sg.) plantă din această încrengătură, de obicei în formă de pălărie… … Dicționar Român
clac — CLAC1 interj. Cuvânt care imită un zgomot sec, scurt. – Onomatopee. cf. fr. c l a c. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98 CLAC2, clacuri, s.n. Pălărie cu calota înaltă, cilindrică, ce poate fi turtită şi purtată sub braţ. – Din fr. claque.… … Dicționar Român
fasciaţie — fasciáţie s. f., g. d. art. fasciáţiei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic FASCIÁŢIE s.f. Anomalie la plante în care unele organe se lăţesc sau poartă numeroase apendice. [pron. ci a , gen. iei. / < fr. fasciation].… … Dicționar Român
glădiţă — GLĂDÍŢĂ, glădiţe, s.f. Arbore asemănător cu salcâmul, cu ramuri spinoase, flori mici verzui şi fructe păstăi, cultivat pentru perdelele de protecţie, în parcuri etc.; plătică2 (Gleditschia triacanthos). – et. nec. cf. G l e d i t s c h i a… … Dicționar Român
lipi — LIPÍ, lipesc, vb. IV. 1. tranz. 1. A împreuna, a uni, a îmbina, a asambla între ele două sau mai multe obiecte (sau părţi de obiecte) cu ajutorul unei materii cleioase sau printr un procedeu tehnic, realizând un tot nedemontabil. ♦ spec. A… … Dicționar Român
