- turlui
- turluí, turluiésc, vb. IV (reg.) 1. a cânta (prost) din fluier. 2. a bea cu zgomot din ploscă.Trimis de blaurb, 19.11.2008. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
turlui
Look at other dictionaries:
Ţurlui River — Geobox River name = Ţurlui River native name = other name = other name1 = image size = image caption = country type = Countries state type = region type = district type = Counties city type = Villages country = Romania country1 = state = state1 … Wikipedia
turlui — (tur lu i) s. m. Nom vulgaire du courlis, en quelques provinces … Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré
Răchitiş River (Tazlău) — Geobox River name = Răchitiş River native name = other name = other name1 = image size = image caption = country type = Countries state type = region type = district type = Counties city type = Villages country = Romania country1 = state = state1 … Wikipedia
Courlis — Courlis … Wikipédia en Français
courlis — [ kurli ] n. m. • corlys 1555; courlieu XIIIe; o. i., p. ê. mot expressif ♦ Oiseau échassier migrateur (charadriiformes), à long bec courbe, qui vit près de l eau. Courlis cendré : bécasse de mer. ● courlis ou courlieu nom masculin (onomatopée)… … Encyclopédie Universelle
courlieu — ● courlis ou courlieu nom masculin (onomatopée) Grand oiseau échassier à pattes hautes, à bec long et arqué, omnivore. (Deux espèces, le courlis cendré et le corlieu, sont communes en France.) courlis [kuʀli] ou courlieu [kuʀljø] n. m. ÉTYM.… … Encyclopédie Universelle
courlieu — ou courlis (kour lieu ou kourli) s. m. Oiseau aquatique du genre des échassiers. • Au coucher du soleil le courlis siffle sur la pointe d un rocher, CHATEAUBR. Génie, I, V, 8. HISTORIQUE XVIe s. • Le corlys est oyseau d aussi grande… … Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré
courlis — courlieu ou courlis (kour lieu ou kourli) s. m. Oiseau aquatique du genre des échassiers. • Au coucher du soleil le courlis siffle sur la pointe d un rocher, CHATEAUBR. Génie, I, V, 8. HISTORIQUE XVIe s. • Le corlys est oyseau d aussi… … Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré
tur — TUR1, tururi, s.n. 1. Mişcare circulară a unui corp în jurul unui ax sau al unui punct fix, efectuată până la revenirea în punctul de plecare; înconjur; (sport) distanţă egală cu lungimea pistei, considerată de la punctul de plecare al… … Dicționar Român
şir — ŞIR, şiruri, s.n. 1. Grup, mulţime de fiinţe sau de lucruri dispuse în succesiune, desfăşurate în linie (dreaptă); rând, şirag (1). ♢ loc. adv. şi adj. În şir = în rând unul după altul. ♦ Şirag (2). ♦ (înv.) Rând scris sau tipărit. ♦ Lanţ de… … Dicționar Român
