blanşa

blanşá vb., ind. prez. 1 sg. blanşéz, 3 sg. şi pl. blanşeáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BLANŞÁ, blanşez, vb. I. tranz. În gastronomie, a opări sau a fierbe scurt anumite alimente (în special legume), introducându-le în apă clocotindă (natur, sărată sau cu adaos de oţet) pentru a le "albi", adică pentru a le păstra o culoare şi o textură adecvată în vederea preparării propriu-zise; din fr. blanchir, germ. blanchieren.

Trimis de gal, 18.05.2005. Sursa: DGE



BLANŞÁ vb. tr. a supune operaţiei de blanşare. (după fr. blanchir, germ. blanschieren)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN