tunde

TÚNDE, tund, vb. III 1. tranz. şi refl. A(-şi) scurta, a(-şi) reteza, a(-şi) tăia părul, barba sau mustaţa. ♦ tranz. A tăia lâna sau părul de pe corpul unui animal. ♦ tranz. p. anal. A tăia în mod egal fibrele unei ţesături, iarba, frunzele, crengile copacilor etc. 2. tranz. (În ritualul bisericii ortodoxe) A tăia părul de pe capul unui bărbat înainte de a-l călugări; p. ext. a călugări. 3. tranz. (fam.; în expr.) A o tunde = a fugi (pe furiş), a dispărea, a o şterge. – lat. tondere.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



TÚNDE vb. (reg.) a (se) reteza. (A se tunde la frizer.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



TÚNDE vb. v. călugări, reteza.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



túnde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tund, 1 pl. túndem, perf. s. 1 sg. tunséi, 1 pl. túnserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. túndă; ger. tunzând; part. tuns

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A TÚNDE tund tranz. 1) (păr, barbă, mustăţi, iarbă, lăstari etc.) A reteza scurt. 2) (păr, barbă, lână) A înlătura complet (până la piele). 3) (fiinţe) A lipsi (total sau parţial) de păr sau de lână. 4) (arbori, arbuşti) A lipsi de vârfuri. /<lat. tondere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



túnde (-d, -ns), vb. – 1. A tăia părul. – 2. A tăia lîna unor animale. – 3. A curăţa copacii, a lăstări, a emonda. – 4. A fugi, a scăpa. – Mr. tundu, tumşu, tuntu, tundire, megl. tund, tunş, tuns, tundiri. lat. tondĕre în locul clasicului tondēre (Densusianu, Hlr., 147; Puşcariu 1773; REW 8779), cf. v it. tondere (calabr. túndiri), prov., fr., cat. tondre, sp. túndir. Sensul 4 nu a fost explicat, dar cf. rade, şterge. – Der. tuns, s.n. (tăierea părului); tunsoare, s.f. (tuns; curăţarea pomilor; Trans., recoltare de fructe); tunsură, s.f. (tunsoare; lînă tunsă).

Trimis de blaurb, 09.04.2009. Sursa: DER