- trâmbit
- trâmbí, trâmbésc, vb. IV (reg.) a face (pânza) sul.Trimis de blaurb, 16.10.2008. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
trâmbit
Look at other dictionaries:
trâmbiţă — TRẤMBIŢĂ, trâmbiţe, s.f. (pop.) Trompetă, goarnă. [pl. şi: trâmbiţi] – Din sl. tronbica. Trimis de LauraGellner, 11.07.2008. Sursa: DEX 98 TRÂMBIŢĂ s. v. goarnă. Trimis de siveco, 26.02.2009. Sursa: Sinonime TRÂMBIŢĂ s … Dicționar Român
trâmbiţa — TRÂMBIŢÁ, trâmbiţez, vb. I. 1. intranz. A cânta, a suna din trâmbiţă. 2. tranz. fig. (fam.) A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a răspândi, a divulga; a bate toba. – Din trâmbiţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
