truvabil

TRUVÁBIL, -Ă, truvabili, -e, adj. (Franţuzism) De găsit, care poate fi găsit. – Din fr. trouvable.

Trimis de dante, 01.07.2004. Sursa: DEX '98



truvábil adj. m., pl. truvábili; f. sg. truvábilă, pl. truvábile

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TRUVÁBIL, -Ă adj. (Franţuzism) Care poate fi găsit, de găsit. [< fr. trouvable].

Trimis de LauraGellner, 20.06.2007. Sursa: DN



TRUVÁBIL, -Ă adj. care poate fi găsit, de găsit. (< fr. trouvable)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN