trunchiu

trunchíu (-i), s.m. – 1. Corp (uman). – 2. Tulpină (de copac). – 3. Linie directă a unei a unei familii, ascendent comun. – 4. Butuc, buştean. – 5. Butucul măcelăriei. – 6. Butucul rotarului. – lat. truncŭlus (Densusianu, Hlr., 139; Puşcariu 1765; REW 8955), cf. sp. troncho. – Der. trunchia, vb., formaţie neol., după fr. tronquer; truncher, s.m. (Mold., măcelar, stăpîn); trunchios, adj. (cu trunchi robust).

Trimis de blaurb, 05.04.2009. Sursa: DER