trocuţă

TROCÚŢĂ, trocuţe, s.f. Diminutiv al lui troacă. – v. troacă.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



trocúţă s. f., g.-d. art. trocúţei; pl. trocúţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic