- troc
- TROC2 s.n. v. troacă.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TROC1, trocuri, s.n. Schimb în natură, constituind forma cea mai simplă a comerţului. – Din fr. troc.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TROC s. (EC.) schimb în natură, (reg.) trampă.Trimis de siveco, 28.11.2007. Sursa: SinonimeTROC s. taftur. (Cu trocul se strânge şaua pe cal.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetroc (ec. pol.) s. n., pl. trócuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTROC trocuri n. Formă simplă de comerţ, constând din schimbul în natură, caracteristică economiei primitive. /<fr. trocTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTROC s.n. (Ec.) Schimb în natură (obişnuit în comuna primitivă), constituind forma cea mai simplă a comerţului. [< fr. troc].Trimis de LauraGellner, 20.06.2007. Sursa: DNTROC s. n. schimb de produse în natură, fără intervenţia banilor. (< fr. troc)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.