- bivol
- BÍVOL, bivoli, s.m. Vită cornută, rumegătoare, asemănătoare cu boul, cu păr negru sau alb, aspru şi rar, cu coarnele inelate întoarse spre spate (Bos bubalus). ** Epitet dat unui om gras, mătăhălos, nesimţit. – Din sl. byvolŭ.Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX '98bívol s. m., pl. bívoliTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBÍVOL bivoli m. 1) Animal domestic rumegător, asemănător cu boul, având părul aspru, de culoare neagră (sau albă), şi coarnele inelate, întoarse spre spate. 2) fig. fam. Persoană opulentă şi greoaie. /<sl. byvoluTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbívol (bívoli), s.m. – Vită cornută asemănătoare cu boul, cu păr negru. – var. bi(h)ol. Mr. (buval) ‹ ngr. βοὺβαλος, megl. bivul. bg. bivol, din sl. byvolŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac), cuvînt care nu aparţine totuşi fondului sl. (Miklosich, Fremdw., 80). Nu pare posibilă der. directă din lat. bubalus, propuse de Diez, Gramm., I, 259. Der. bivolar, s.m. (păzitor al unei cirezi de bivoli); cf. bg. bivolar; bivolărie, s.f. (grajd de bivoli); bivolesc, adj. (de bivol); bivoliţă, s.f. (femela bivolului), cf. bg. bivolica.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.