trilui

TRILUÍ, triluiesc, vb. IV. intranz. (Rar) A scoate triluri, a cânta în triluri. – Tril + suf. -ui.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



triluí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. triluiésc, imperf. 3 sg. triluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. triluiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A TRILUÍ pers. 3 tríluie intranz. (mai ales despre privighetori şi despre ciocârlii) A scoate sunete melodioase caracteristice speciei; a cânta în triluri. /Din tril

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX