triedru

TRIÉDRU, triedre, s.n. Figură geometrică formată din trei semidrepte concurente aflate în planuri diferite. [pr.: tri-e-] – Din fr. trièdre.

Trimis de LauraGellner, 01.07.2004. Sursa: DEX '98



triédru s. n. (sil. tri-e-dru), art. triédrul; pl. triédre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TRIÉDR//U triedrue n. Figură geometrică mărginită de trei plane ce pornesc dintr-un vârf comun. [Sil. tri-e-dru] /<fr. triedre

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TRIÉDRU s.n. Figură geometrică formată din trei planuri care se intersectează două câte două. [pron. tri-e-. / < fr. trièdre, cf. gr. tri – cu trei, hedra – bază].

Trimis de LauraGellner, 17.06.2007. Sursa: DN



TRIÉDRU I. adj. cu trei feţe plane. II. s. n. figură geometrică din trei plane care au un punct comun (vârf). (< fr. trièdre)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN