tridimit

tridimít s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TRIDIMÍT s.n. Silice naturală polimorfă. [cf. germ. Tridymit].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



TRIDIMÍT s. n. silice naturală polimorfă, constituent al rocilor efuzive recente. (< fr. tridymite, germ. Tridymit)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN