- tricou
- TRICÓU, tricouri, s.n. Obiect de îmbrăcăminte din tricot de bumbac sau de lână, care acoperă jumătatea de sus a corpului şi care se poartă ca o cămaşă sau ca un maiou. [var.: tricó s.n.] – Din fr. tricot.Trimis de LauraGellner, 01.07.2004. Sursa: DEX '98TRICÓU s. v. maiou.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetricóu (obiect) s. n., art. tricóul; pl. tricóuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRICÓU tricouri n. 1) Articol de lenjerie tricotat, care se îmbracă direct pe corp, acoperind partea lui superioară. /<fr. tricotTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTRICÓU s.n. Obiect de îmbrăcăminte din tricot, care acoperă partea de sus a corpului, purtându-se pe piele. [var. trico s.n. / < fr. tricot].Trimis de LauraGellner, 17.06.2007. Sursa: DNTRICÓU s. n. cămaşă, bluză tricotată, purtată mai ales de sportivi. (< fr. tricot)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNtricóu (-uri), s.n. – 1. Tricot, împletitură din ochiuri. – 2. Jerseu, pulover, gen de împletitură. – Mr. trico. fr. tricot; pentru teminaţie, cf. cadou, carou. – Der. tricota, vb. (a împleti), din fr. tricoter; tricotaj, s.n. (împletitură), din fr. tricotaje.Trimis de blaurb, 01.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.