- trib
- TRIB, triburi, s.n. Grupare de mai multe ginţi sau de familii înrudite, care au limbă şi credinţe comune, locuiesc acelaşi teritoriu şi se supun autorităţii unui şef ales. – Din lat. tribus.Trimis de RACAI, 31.10.2008. Sursa: DEX '98TRIB s. v. neam.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetrib s. n., pl. tríburiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRIB triburi n. 1) Formă de organizare economică şi socială, specifică comunei primitive şi caracterizată prin legături de rudenie, prin comunitate de limbă şi de teritoriu şi prin conducător ales. 2) fig. Familie numeroasă. /<lat. tribus, fr. tribeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTRIB s.n. 1. Formă de organizare a societăţii primitive, constând dintr-o grupare de mai multe ginţi sau de familii reunite între ele prin legături de înrudire, care trăiau pe un teritoriu propriu, aveau o limbă şi credinţe comune şi erau supuse autorităţii unui şef (ales din mijlocul lor). 2. (La unele popoare din antichitate) Seminţie, gintă, neam. ♦ Populaţia fiecărui district în Roma antică. 3. (biol.) Subdiviziune a familiei, cuprinzând genuri înrudite. [< lat. tribus, cf. fr., it. tribu].Trimis de LauraGellner, 18.04.2008. Sursa: DNTRIB1 s. n. 1. formă de organizare economică şi social-politică a societăţii primitive, dintr-o grupare de mai multe ginţi sau de familii înrudite, reunite pe baza comunităţii teritoriului şi supuse autorităţii unui şef unic. 2. (la unele popoare din ant.) seminţie, gintă, neam. ♢ (biol.) subdiviziune a familiei cu genuri înrudite. (< lat. tribus, fr. tribu)Trimis de raduborza, 31.10.2008. Sursa: MDN-TRIB2 elem. tribo-.Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.