triangulaţie

TRIANGULÁŢIE, triangulaţii, s.f. Ansamblu de operaţii geodezice care au ca scop stabilirea foarte precisă a coordonatelor unui număr de puncte de pe teren, prin intermediul unor triunghiuri ale căror vârfuri sunt aceste puncte. ♦ Reţea de triunghiuri stabilită pe teren, care constituie baza oricărei măsurători topografice. [pr.: tri-an-] – Din fr. triangulation.

Trimis de dante, 01.07.2004. Sursa: DEX '98



trianguláţie s. f. (sil. tri-an-, -ţi-e), art. trianguláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. trianguláţiei; pl. trianguláţii, art. trianguláţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TRIANGULÁŢI//E triangulaţiei f. 1) Metodă de determinare a mărimii unei suprafeţe de teren, constând din construirea unui sistem de triunghiuri adiacente, la care se măsoară lungimea uneia dintre laturi şi unghiurile, obţinând pe cale trigonometrică lungimea celorlalte laturi. 2) Reţea de triunghiuri a unei ridicări topografice. /<fr. triangulation

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TRIANGULÁŢIE s.f. Operaţie trigonometrică prin care pot fi determinate suprafeţe şi distanţe, împărţind terenul într-o reţea de triunghiuri şi determinând elementele acestora. ♦ Ansamblul triunghiurilor unei ridicări geodezice. [gen. -iei. / cf. fr. triangulation].

Trimis de LauraGellner, 17.06.2007. Sursa: DN



TRIANGULÁŢIE s. f. ansamblu de operaţii geodezice prin care pot fi determinate suprafeţe şi distanţe, împărţind terenul într-o reţea de triunghiuri echilaterale în vederea stabilirii coordonatelor punctelor de pe teren. ♢ reţea de triunghiuri, baza unei ridicări topografice. (< fr. triangulation)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN