- trianglu
- TRIÁNGLU, triangluri, s.n. Instrument muzical de percuţie făcut dintr-o bară cilindrică de oţel îndoită în formă de triunghi, care se loveşte cu o baghetă din acelaşi material; triunghi (3). [pr.: tri-an-] – Din fr. triangle.Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TRIÁNGLU s. (muz.) triunghi.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetriánglu s. n. (sil. tri-an-), art. triánglul; pl. triángluriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRIÁNGLU triangluri n. Instrument muzical de percuţie constând dintr-o vergea de oţel, îndoită în formă de triunghi, care, fiind lovită cu o baghetă din acelaşi metal, emite sunete cristaline. [Sil. tri-an-glu] /<fr. triangle, it. triangoloTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTRIÁNGLU s.n. Instrument muzical de percuţie alcătuit dintr-un triunghi de metal care se ţine cu mâna şi se loveşte cu o baghetă metalică. [pron. tri-an-. / < fr. triangle, cf. it. triangolo, germ. Triangel].Trimis de LauraGellner, 17.06.2007. Sursa: DNTRIÁNGLU s. n. instrument muzical de percuţie dintr-un cadru de oţel triunghiular suspendat, lovit cu o baghetă metalică. (< fr. triagle)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.