trianglu

TRIÁNGLU, triangluri, s.n. Instrument muzical de percuţie făcut dintr-o bară cilindrică de oţel îndoită în formă de triunghi, care se loveşte cu o baghetă din acelaşi material; triunghi (3). [pr.: tri-an-] – Din fr. triangle.

Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



TRIÁNGLU s. (muz.) triunghi.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



triánglu s. n. (sil. tri-an-), art. triánglul; pl. triángluri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TRIÁNGLU triangluri n. Instrument muzical de percuţie constând dintr-o vergea de oţel, îndoită în formă de triunghi, care, fiind lovită cu o baghetă din acelaşi metal, emite sunete cristaline. [Sil. tri-an-glu] /<fr. triangle, it. triangolo

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TRIÁNGLU s.n. Instrument muzical de percuţie alcătuit dintr-un triunghi de metal care se ţine cu mâna şi se loveşte cu o baghetă metalică. [pron. tri-an-. / < fr. triangle, cf. it. triangolo, germ. Triangel].

Trimis de LauraGellner, 17.06.2007. Sursa: DN



TRIÁNGLU s. n. instrument muzical de percuţie dintr-un cadru de oţel triunghiular suspendat, lovit cu o baghetă metalică. (< fr. triagle)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN