trianglu

trianglu
TRIÁNGLU, triangluri, s.n. Instrument muzical de percuţie făcut dintr-o bară cilindrică de oţel îndoită în formă de triunghi, care se loveşte cu o baghetă din acelaşi material; triunghi (3). [pr.: tri-an-] – Din fr. triangle.
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TRIÁNGLU s. (muz.) triunghi.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

triánglu s. n. (sil. tri-an-), art. triánglul; pl. triángluri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TRIÁNGLU triangluri n. Instrument muzical de percuţie constând dintr-o vergea de oţel, îndoită în formă de triunghi, care, fiind lovită cu o baghetă din acelaşi metal, emite sunete cristaline. [Sil. tri-an-glu] /<fr. triangle, it. triangolo
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

TRIÁNGLU s.n. Instrument muzical de percuţie alcătuit dintr-un triunghi de metal care se ţine cu mâna şi se loveşte cu o baghetă metalică. [pron. tri-an-. / < fr. triangle, cf. it. triangolo, germ. Triangel].
Trimis de LauraGellner, 17.06.2007. Sursa: DN

TRIÁNGLU s. n. instrument muzical de percuţie dintr-un cadru de oţel triunghiular suspendat, lovit cu o baghetă metalică. (< fr. triagle)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • triánglu — s. n. (sil. tri an ), art. triánglul; pl. triángluri …   Romanian orthography

  • triunghi — TRIÚNGHI, triunghiuri, s.n. 1. Poligon format din trei laturi (latură) care se întâlnesc două câte două şi formează trei unghiuri interne. 2. Grup de trei (sau de mai multe) fiinţe sau lucruri ale căror puncte de aşezare, dacă ar fi unite prin… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”