trepădător

TREPĂDĂTÓR, -OÁRE, trepădători, -oare, adj., subst. 1. adj. (pop.) Care treapădă, care aleargă. 2. s.m. şi f. (pop.) Persoană care îndeplineşte anumite sarcini la nunţi. 3. Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpina ramificată, cu flori verzui şi cu fructul o capsulă, folosită pentru proprietăţile laxative (Mercurialis annua). – Trepăda + suf. -ător.

Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



trepădătór adj. m., s. m., pl. trepădătóri; (persoană) f. sg. şi pl. trepădătoáre, g.-d. sg. art. trepădătoárei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TREPĂDĂT//ÓR¹ trepădătoroáre (trepădătoróri, trepădătoroáre) Care treapădă; cu obişnuinţă de a se mişca întruna încolo şi încoace. /a trepăda + suf. trepădătortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TREPĂDĂTÓR² trepădători m. pop. Persoană care are anumite obligaţii în organizarea unei nunţi. /a trepăda + suf. trepădătortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX