trei

TREI num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între doi şi patru şi care se indică prin cifra 3 sau III. ♢ (Adjectival) Trei cărţi. ♢ (Substantivat) Scrie un trei pe tablă. ♢ (Cu valoare de num. ord.) Volumul trei. ♢ (Formează numeralul adverbial corespunzător) De trei ori. ♢ (Formează numeralul multiplicativ corespunzător) De trei ori pe atâta. ♢ (Precedat de "câte", formează numeralul distributiv corespunzător) Câte trei părţi. ♢ (pop.; în forma de feminin trele, precedat de "toate" sau "câte") Toate trele. 2. Compuse: trei fraţi s.m. = plantă erbacee cu flori galbene, plăcut mirositoare, cu cinci petale (Viola saxatilis); trei-fraţi-pătaţi s.m. = a) gen de toporaşi (din care s-a obţinut, prin încrucişare cu alte specii, panseaua) (Viola declinata); b) pansea; (reg.) trei-răi s.m. = a) popilnic iepuresc (Hepatica nobilis); b) crucea-voinicului (Hepatica transilvanica). 3. (bis.; în sintagma) Trei ierarhi = trisfetite. 4. Compuse: trei-leşeştile s.m. = dans popular bătrânesc din nordul Moldovei, având un ritm binar, executat prin paşi simpli spre dreapta şi sărituri cu bătaia călcâielor pe loc; melodie după care se execută acest dans; trei-păzeşte s.m. = dans popular oltenesc, în ritm binar, vioi, executat de bărbaţi în formaţie liniară, stând cu mâinile încrucişate la spate; melodie după care se execută acest dans. ♢ expr. A lua (pe cineva) la trei-păzeşte = a cere (cuiva) explicaţii pentru faptele sale, folosind un ton sever; a certa aspru (pe cineva). – lat. tres.

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



trei num.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TREI¹ num. card. 1) Doi plus unu. trei cărţi. ♢ În doi timpi şi trei mişcări foarte repede. trei fraţi plantă erbacee cu flori din cinci petale, galbene, plăcut mirositoare. 2) (cu valoare de num. ord.) Al treilea; a treia. /<lat. tres

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TREI² m. 1) Număr constând din trei unităţi. ♢ A lua la trei păzeşte (sau la trei parale) a certa cu asprime (pe cineva); a cere (cuiva) socoteală pe un ton ridicat. 2) Cifra 3 sau III. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<lat. tres

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



tréi num. – Numărul dintre doi şi patru. – Mr., megl., istr. trei. lat. tres (Puşcariu 1858; REW 8883), cf. vegl. tra, it. tre, prov., cat., sp., port. tres, fr. trois. – Der. treizeci, num.; treilea (f. treia), num.; treime, s.f. (a treia parte; trinitate).

Trimis de blaurb, 30.03.2009. Sursa: DER