- traumă
- TRÁUMĂ, traume, s.f. 1. Traumatism (1). 2. Emoţie violentă care modifică personalitatea unui individ, sensibilizându-l la alte emoţii de acelaşi fel, astfel încât acesta nu mai reacţionează normal. – Din fr. trauma, germ. Trauma.Trimis de LauraGellner, 29.06.2004. Sursa: DEX '98TRÁUMĂ s. v. traumatism.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetráumă s. f. (sil. trau-), g.-d. art. tráumei; pl. tráumeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRÁUM//Ă traumăe f. 1) Leziune corporală gravă provocată de factori externi violenţi. 2) Şoc emoţional violent, provocat de o nenorocire. 3) Factor nociv care modifică personalitatea unui om, provocându-i emotii violente. [G.-D. traumei] /<fr. traumaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTRÁUMĂ s.f. Leziune, rană pricinuită de un agent exterior (arsură, lovitură etc.); traumatism. ♦ (fig.) Tulburare psihică, zguduire, rană sufletească. [pron. trau-. / < fr., it. trauma, germ. Trauma, cf. gr. trauma – rană].Trimis de LauraGellner, 15.06.2007. Sursa: DNTRÁUMĂ s. f. 1. traumatism. 2. (fig.) tulburare psihică, rană sufletească. (< fr. trauma, germ. Trauma)Trimis de raduborza, 02.01.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.