- trapă
- TRÁPĂ, trape, s.f. 1. Uşă, capac etc. fixat în plan orizontal, care închide o deschizătură practicată la nivelul solului, într-un planşeu, în puntea unei nave etc. ♦ Deschizătură pe care o acoperă o trapă (1); spec. deschidere verticală în podiumul unei scene, servind la apariţia şi dispariţia unor personaje. 2. Acoperământ al unei capcane pentru prinderea în stare vie a animalelor. – Din fr. trappe.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98TRÁPĂ s. v. chepeng.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetrápă s. f., g.-d. art. trápei; pl. trápeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRÁP//Ă trapăe f. 1) Uşă orizontală în podeaua unei încăperi sau în puntea unei nave; chepeng. 2) Acoperământ aşezat peste o capcană pentru prinderea animalelor. /<fr. trappeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTRÁPĂ s.f. 1. Uşă orizontală cu care se acoperă o deschizătură în podeaua unei scene etc. ♦ Capac rabatabil sau culisant care acoperă o deschizătură în podeaua unei nave, a unui avion etc., permiţând controlul diverselor piese şi instalaţii dispuse sub podea. ♦ Deschizătură pe care o acoperă un asemenea capac. 2. Falsă acoperitură pusă la o capcană pentru prinderea în stare vie a animalelor. [< fr. trappe].Trimis de LauraGellner, 15.06.2007. Sursa: DNTRÁPĂ s. f. 1. capac rabatabil sau culisant care acoperă o deschizătură în podeaua unei scene, a unui vagon, a unei (aero)nave etc.; deschizătură pe care o acoperă un asemenea capac. 2. acoperământ discret pus la o capcană pentru prinderea în stare vie a animalelor. (< fr. trappe)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.