- transmuta
- TRANSMUTÁ, transmút, vb. I. tranz. A supune unei transmutaţii chimice. ♦ p. gener. A transforma, a schimba. – Din fr. transmuter.Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98transmutá vb., ind. prez. 1 sg. transmút, 3 sg. şi pl. transmútăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA TRANSMUTÁ transmút tranz. rar A face să se transmute. /<fr. transmuterTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE TRANSMUTÁ mă transmút intranz. rar A se schimba în rău; a-şi altera profund esenţa (forma, aspectul). /<fr. transmuterTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTRANSMUTÁ vb. I. tr., refl. A(-şi) schimba, a(-şi) modifica forma, aspectul; a (se) transforma, a (se) transfigura. ♦ tr. (chim.) A transforma un element chimic în altul. [< fr. transmuter, lat. transmutare].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNTRANSMUTÁ vb. tr. a supune unei transmutaţii (1). ♢ a transforma, a schimba natura, aspectul. (< fr. transmuter, lat. transmutare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.