- transfigura
- TRANSFIGURÁ, transfigurez, vb. I. tranz. şi refl. A(-şi) schimba (în mod esenţial) expresia, înfăţişarea, forma, conţinutul, caracterul, natura, starea de spirit; p. ext. a (se) transforma. – Din fr. transfigurer, lat. transfigurare.Trimis de Iris, 10.05.2004. Sursa: DEX '98transfigurá vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. transfiguréz, 3 sg. şi pl. transfigureázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA TRANSFIGUR//Á transfiguraéz tranz. A face să se transfigureze. [Sil. trans-fi-] /<fr. transfigurerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE TRANSFIGUR//Á mă transfiguraéz intranz. 1) A căpăta o altă înfăţişare sau o altă expresie. 2) A căpăta un alt caracter; a-şi schimba radical starea de spirit. /<fr. transfigurerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTRANSFIGURÁ vb. I. tr., refl. A(-şi) schimba expresia, înfăţişarea, starea de spirit. ♦ tr. A da (unui lucru, unei situaţii) altă înfăţişare, alt aspect; (p. ext.) a denatura. [< fr. transfigurer, cf. lat. transfigurare].Trimis de LauraGellner, 12.06.2007. Sursa: DNTRANSFIGURÁ vb. I. tr., refl. a(-şi) schimba expresia, înfăţişarea, forma, conţinutul, caracterul. II. tr. a da (unui lucru, unei situaţii) altă înfăţişare, alt aspect. (< fr. transfigurer, lat. transfigurare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.