- toropitor
- TOROPITÓR, -OÁRE, toropitori, -oare, adj. Care toropeşte; moleşitor, ameţitor. – Toropi + suf. -tor.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TOROPITÓR adj. moleşitor. (O căldură toropitor.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetoropitór adj. m., pl. toropitóri; f. sg. şi pl. toropitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTOROPIT//ÓR toropitoroáre (toropitoróri, toropitoroáre) Care toropeşte; în stare să producă toropeală; moleşitor. /a toropi + suf. toropitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.