toropală

TOROPÁLĂ s. v. bâtă, ciomag, măciucă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



toropálă (ciomag) s. f., g.-d. art. toropálei; pl. toropále

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



toropálă (-le), s.f. – Ciomag, bîtă. ngr. τό ρόπαλον, cu aglutinarea art. (Candrea, GS, VI, 326). – Der. toroipan, s.n. (măciucă), prin schimb de suf. (expresia cu toroipanul "cu ghiotura, cu grămada" este o transpunere a expresiei ngr. μέ τό παράπανω "cu ghiotura"); toroipăni, vb. (a aduce în stare de ameţeală, a lăsa fără simţire; a cuprinde, a copleşi, a învinge; a strivi, a zdrobi; refl., înv., a se exalta, a-şi ieşi din fire), probabil de aceeaşi origine (dar cf. rus. toropitĭ "a se zori", sl. utrŭpĕti "a ameţi"; Cihac, II, 418; Tiktin); toropeală, s.f. (moleşeală; somnolenţă).

Trimis de blaurb, 26.03.2009. Sursa: DER