- toron
- TORÓN1, toroane, s.n. 1. Mănunchi de fire subţiri, răsucite împreună în acelaşi sens, din care se fabrică funii, cabluri etc. 2. (arhit.) Ciubuc mare, rotund, aşezat la extremitatea unei suprafeţe drepte. – Din fr. toron.Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX '98TORÓN2 s.n. Gaz produs prin dezintegrarea radioactivă a toriului. – Din fr., engl. thoron, germ. Thoron, rus. toron.Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX '98torón (mănunchi de fire) s. n., pl. toroáneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografictorón (gaz) s. n., simb. TnTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTOR//ÓN1 toronoáne n. Grup de fire răsucite împreună în acelaşi sens, din care se fac funii, cabluri etc. /<fr. toronTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTOR//ÓN2 n. chim. Gaz produs la dezintegrarea radioactivă a toriului. /<fr. thoronTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTORÓN s.n. 1. Grup de fire subţiri răsucite împreună în acelaşi sens, alcătuind un cablu metalic sau textil. 2. Gaz produs prin dezintegrarea radioactivă a toriului. 3. (arhit.) Ciubuc mare, rotund, aşezat la extremitatea unei suprefeţe drepte. [pl. -oane. / < fr. toron].Trimis de LauraGellner, 09.06.2007. Sursa: DNTORÓN1 s. n. 1. grup de fire subţiri răsucite împreună în acelaşi sens, un cablu metalic sau textil. 2. (arhit.) ciubuc mare, rotund, la extremitatea unei suprafeţe drepte. (< fr. toron)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNTORÓN2 s. n. emanaţie de toriu, izotop al radonului. (< fr. thoron)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.