topică

topică
tópică (lingvistică, retorică) s. f., g.-d. art. tópicii; pl. tópici
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TÓPI//CĂ topicăci f. 1) Ordine de aranjare a cuvintelor în propoziţie sau a propoziţiilor în frază. 2) Compartiment al sintaxei sau al stilisticii care se ocupă cu studierea ordinii cuvintelor în propoziţie sau a propoziţiilor în frază. [G.-D. topicii] /<germ. Topik
Trimis de siveco, 07.01.2008. Sursa: NODEX

TÓPICĂ s.f. 1. Ordinea cuvintelor într-o propoziţie sau a propoziţiilor într-o frază. ♦ Parte a sintaxei care se ocupă cu studiul ordinii cuvintelor în propoziţie şi a propoziţiilor în frază. 2. (În retorica antică) Studiul procedeelor şi al mijloacelor de argumentare generale, comune pentru expunerea unei teme. [cf. fr. topique, lat. topica, gr. topika].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • topica (1) — {{hw}}{{topica (1)}{{/hw}}s. f. Nella retorica classica, teoria dei luoghi comuni a cui si può far ricorso in una dimostrazione. topica (2) {{hw}}{{topica (2)}{{/hw}}s. f. (fam.) Mossa sbagliata, inopportuna | Sbaglio, gaffe …   Enciclopedia di italiano

  • ţopică — ŢOPÍCĂ, ţopici, s.f. (fam.) Ţopişoară. – Ţoapă + suf. ică. Trimis de laura tache, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ţopícă s. f., g. d. art. ţopícei, pl. ţopíci Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • topica — / tɔpika/ s.f. [voce di origine settentr., der. del milan. topicà inciampare, intoppare ], fam. 1. [errore grossolano] ▶◀ bestialità, (fam.) castroneria, sproposito, svarione, (fam.) toppa, (gerg.) toppata. 2. [atto, espressione e sim., commessi… …   Enciclopedia Italiana

  • Topĭca — (v. gr.), so v.w. örtliche Mittel, deren Application u. Wirkung sich nur auf eine einzelne Stelle des Körpers beschränkt …   Pierer's Universal-Lexikon

  • topica —    tòpica    (s.f.) Nella retorica classica, teoria dei luoghi comuni a cui si può far ricorso per le argomentazioni necessarie alla dimostrazione. topicale, luogo topico …   Dizionario di retorica par stefano arduini & matteo damiani

  • tópica — s. f. 1. Doutrina dos tópicos ou lugares comuns. 2. Doutrina dos remédios tópicos …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • Tópica — Para el concepto psicoanálitico que deslinda diferentes sistemas en el aparato psíquico, véase Tópica (psicoanálisis). La tópica, del griego τοπικός, es la parte de la retórica en sentido amplio que contiene el arsenal de ideas o argumentos con… …   Wikipedia Español

  • topica — 1tò·pi·ca s.f. CO fam., azione o parola inopportuna, fatta o detta a sproposito; sbaglio, figuraccia: fare, farsi una topica Sinonimi: figuraccia, gaffe. {{line}} {{/line}} DATA: 1890. ETIMO: dal lomb. e genov. tòpica, tratto da (in)topicà propr …   Dizionario italiano

  • Tópica (psicoanálisis) — Tópica es un término que proviene de la palabra griega τόπoς (topos, «lugar») y en psicoanálisis alude inicialmente a los lugares y luego a las instancias en que ocurren los procesos psíquicos. Tal y como aclaran Jean Laplanche y Jean Bertrand… …   Wikipedia Español

  • topica — Remedies for local external use. [neut. pl. of Mod. L. topicus, local] …   Medical dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”