- topic
- TÓPIC, -Ă, topici, -ce, s.f., s.n., adj. I. s.f. 1. (lingv.) Ordinea cuvintelor în propoziţie sau a propoziţiilor în frază. ♦ Parte a sintaxei sau a stilisticii care se ocupă cu studiul ordinii cuvintelor în propoziţie şi a propoziţiilor în frază. 2. (La pl.; în retorica antică) Argumente de natură generală, aplicabile în toate cazurile analoage; locuri comune. II. adj. 1. Care aparţine topicii (I), privitor la topică. 2. (Despre nume) Care denumeşte locuri, localităţi. III. s.n., adj. (Medicament) aplicat local, extern. – Din fr. topique, it. topica.Trimis de LauraGellner, 13.07.2006. Sursa: DEX '98tópic adj. m., pl. tópici; f. sg. tópică, pl. tópiceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografictópic (medicament, loc comun) s. n., pl. tópiceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÓPI//C1 topiccă (topicci, topicce) rar 1) Care ţine de topică; propriu topicii. 2) (despre nume) Care denumeşte locuri sau localităţi. /Din topicăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTÓPI//C2 topiccă (topicci, topicce) (despre medicamente) Care modifică locul unde se aplică. /<ngr. topikos, fr. topique, germ. topischTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTÓPIC, -Ă adj. Referitor la topică. ♦ (Despre nume) Care denumeşte locuri, localităţi. // adj., s.n. (Medicament) care modifică locul (pielea sau mucoasele) pe care se aplică. [< fr. topique, cf. lat. topicus < gr. topos – loc].Trimis de LauraGellner, 09.06.2007. Sursa: DNTÓPIC, -Ă I. adj. 1. referitor la un loc sau areal; local. 2. referitor la topică. 3. (despre nume) care denumeşte locuri, localităţi. II. adj., s. n. (medicament) care modifică local pielea sau mucoasele pe care se aplică. III. s.n. (lingv.) subiect al discursului definit ca "cel despre care se spune ceva". IV. s. f. 1. (în retorica antică) studiul procedeelor şi al mijloacelor de argumentare generale, comune pentru expunerea unei teme. 2. ordinea cuvintelor în propoziţie şi a propoziţiilor în frază. ♢ parte a sintaxei sau a stilisticii care studiază această ordine. (< fr. topique, germ, topisch /II/ Topik)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNtópic (-că), adj. – Care se referă la locuri. fr. topique. Este dubletul lui topicesc, adj. (topic), sec. XVIII, înv., din ngr. τοπιϰός.Trimis de blaurb, 25.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.