tolteu

toltéu, toltéie, s.n. (reg.) coş lat, cu două toarte; târnă.

Trimis de blaurb, 13.03.2007. Sursa: DAR



toltéu (-éie), s.n. – Coş mare. Mag. töltö (Candrea).

Trimis de blaurb, 24.03.2009. Sursa: DER