- titular
- TITULÁR, -Ă, titulari, -e, adj., s.m. şi f. 1. (Persoană) care ocupă un post, îndeplineşte o funcţie etc. cu caracter de permanenţă, pe baza unei numiri făcute după formele legale. ♦ (Persoană) care se bucură de un drept juridic. 2. (Persoană) care apare ca erou principal, care dă titlul unei opere artistice, care interpretează rolul principal. – Din fr. titulaire.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TITULÁR s. (SPORT) component. (titular al echipei naţionale.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetitulár adj. m., s. m., pl. titulári; f. sg. tituláră, pl. tituláreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTITULÁR titulară (titulari, titulare) şi substantival 1) (despre persoane) Care îndeplineşte o funcţie permanentă pe care o deţine după lege. 2) Care posedă (ceva) pe baze juridice; cu drept legal de posesor (a ceva). 3) rar (despre personaje literare) Care deţine locul central, numele lui servind drept titlu pentru opera respectivă. /<fr. titulaireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTITULÁR, -Ă adj., s.m. şi f. 1. (Cel) care îndeplineşte permanent şi exclusiv o funcţie (pe baza unei numiri legale, a unei diplome academice). ♦ (Cel) care se bucură de un drept juridic. 2. (fig.) (Cel) care apare ca erou principal, care dă titlul unei opere artistice, care interpretează rolul principal. [cf. fr. titulaire].Trimis de LauraGellner, 09.06.2007. Sursa: DNTITULÁR, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care îndeplineşte permanent şi excesiv o funcţie etc. 2. (cel) care se bucură de un drept juridic. 3. (fig.) (cel) care apare ca erou principal, care dă titlul unei opere artistice. (< fr. titulaire)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.