- tisă
- TÍSĂ, tise, s.f. Arbore sau arbust răşinos, care poate atinge peste 1000 de ani, cu frunze lungi, aciculare, lucioase, cu lemnul tare şi foarte preţios (Taxus baccata); p. restr. lemnul acestui arbore. [var.: (rar) tis s.m.] – Din sl. tisa.Trimis de camelia.soare, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TÍSĂ s. (bot.; Taxus baccata) (reg.) tisar.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetísă s. f., g.-d. art. tísei; pl. tíseTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÍS//Ă tisăe f. 1) Arbore sau arbust răşinos, înalt şi drept, cu frunze liniare persistente, cu lemnul preţios, folosit în tâmplăria fină şi în sculptură. 2) Lemnul acestui arbore. /<sl. tisaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtísă (-se), s.f. – Arbore răşinos, molid (Taxus baccata). – var. tis. Megl. tisă. sl. tisa (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Tiktin; Conev 48), cf. mag. tisza, bg., sb., cr., ceh. tis "pin".Trimis de blaurb, 19.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.