tiriplic

tiriplíc s. n., pl. tiriplícuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TIRIPLIC tiriplicuri n. rar Bumbac folosit la brodat, la ţesut sau împletit. /<turc. tireiplik, sb. tiriplik

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TIRIPLÍC s.n. (Învechit) Fir de mătase sau de bumbac răsucit şi mercerizat, folosit la brodat sau la împletit. – tc. tire-iplik.

Trimis de Gammasigma, 13.09.2007. Sursa: DLRM



tiriplíc, tiriplícuri, s.n. (înv.) 1. aţă albă, roşie, albastră de ţesut; bumbăcel. 2. (adv.) strună.

Trimis de blaurb, 12.03.2007. Sursa: DAR



tiriplíc (-curi), s.n. – Fir de bumbac. tc. tire iplik (Şeineanu, II, 362), cf. sb. tiriplik.

Trimis de blaurb, 17.03.2009. Sursa: DER