tiranic

tiranic
TIRÁNIC, -Ă, tiranici, -ce, adj. Care tiranizează, de tiran; despotic, samavolnic, crud, arbitrar, tiranicesc, tirănesc. ♦ fig. Care obsedează, urmăreşte, chinuieşte; chinuitor, obsendant. – Din ngr. tirannikós, fr. tyrannique.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TIRÁNIC adj. (pol.) despotic, dictatorial, sa-mavolnic, satrapic, (înv.) tiranicesc, tirănesc. (Guvernare tiranic.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

TIRÁNIC adj. v. chinuitor, obsedant.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

tiránic adj. m., pl. tiránici; f. sg. tiránică, pl. tiránice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TIRÁNI//C tiraniccă (tiranicci, tiranicce) 1) Care ţine de tiranie; propriu tiraniei; despotic. Regim tiranic. 2) (despre persoane) Care tiranizează; cu porniri de tiran; despotic. Soţ tiranic. 3) fig. Care urmăreşte în permanenţă şi în mod chinuitor; obsedant. Pasiune tiraniccă. /<ngr. tirannikós, fr. tyrannique
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

TIRÁNIC, -Ă adj. Specific tiranilor, tiraniei; despotic. [< fr. tyrannique].
Trimis de LauraGellner, 09.06.2007. Sursa: DN

TIRÁNIC, -Ă adj. (despre legi, fapte etc.) specific tiranilor, tiraniei; despotic, crud. ♢ (fig.) chinuitor, obsedant. (< fr. tyrannique, ngr. tirannikos, lat. tyrannicus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • tirànic — ti|rà|nic Mot Pla Adjectiu variable …   Diccionari Català-Català

  • tiránic — adj. m., pl. tiránici; f. sg. tiránicã, pl. tiránice …   Romanian orthography

  • tiranic — a, tirani, ico adj. tyrannique …   Diccionari Personau e Evolutiu

  • despotic — DESPÓTIC, Ă, despotici, ce, adj. (Despre o faptă, un regim, o lege) De despot, caracteristic despoţilor; tiranic, dictatorial, samavolnic; (despre oameni) care se comportă ca un despot; absolut, arbitrar (2). – Din fr. despotique. Trimis de RACAI …   Dicționar Român

  • tiran — TIRÁN, Ă, tirani, e, subst., adj. 1. s.m. Stăpânitor absolut al unui stat sau al unei cetăţi greceşti din antichitate (care guverna cu cruzime); p. gener. şef de stat care conduce în mod absolut; despot. 2. adj., s.m. şi f. (Persoană) care… …   Dicționar Român

  • despot — DESPÓT, despoţi, s.m. 1. (În antichitate şi în evul mediu) Conducător cu puteri discreţionare; tiran. ♦ fig. Persoană excesiv de autoritară, care, în acţiunile sale, nu ţine seama de alţii, care vrea să şi impună cu orice preţ voinţa. 2. (În… …   Dicționar Român

  • satrapic — SATRÁPIC, Ă, satrapici, ce, adj. De satrap, al satrapului, privitor la satrap, specific satrapului. – Din fr. satrapique. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  SATRÁPIC adj. v. tiranic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime… …   Dicționar Român

  • tiranicesc — TIRANICÉSC, EÁSCĂ, tiraniceşti, adj. (înv.) Tiranic. – Tiran + suf. icesc. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TIRANICÉSC adj. v. despotic, dictatorial, samavolnic, satrapic, tiranic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

  • tirănesc — TIRĂNÉSC, EASCĂ, tirăneşti, adj. (înv.) Tiranic. – Tiran + suf. esc. Trimis de camelia.soare, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  TIRĂNÉSC adj. v. despotic, dictatorial, sama volnic, satrapic, tiranic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • aciolisi — aciolisi, aciolisesc v.t. (intl.) 1. a urmări, a persecuta, a prigoni 2. a supune unui tratament tiranic 3. a fila 4. a aresta (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007) Trimis de blaurb,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”