- tiranic
- TIRÁNIC, -Ă, tiranici, -ce, adj. Care tiranizează, de tiran; despotic, samavolnic, crud, arbitrar, tiranicesc, tirănesc. ♦ fig. Care obsedează, urmăreşte, chinuieşte; chinuitor, obsendant. – Din ngr. tirannikós, fr. tyrannique.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TIRÁNIC adj. (pol.) despotic, dictatorial, sa-mavolnic, satrapic, (înv.) tiranicesc, tirănesc. (Guvernare tiranic.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeTIRÁNIC adj. v. chinuitor, obsedant.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetiránic adj. m., pl. tiránici; f. sg. tiránică, pl. tirániceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTIRÁNI//C tiraniccă (tiranicci, tiranicce) 1) Care ţine de tiranie; propriu tiraniei; despotic. Regim tiranic. 2) (despre persoane) Care tiranizează; cu porniri de tiran; despotic. Soţ tiranic. 3) fig. Care urmăreşte în permanenţă şi în mod chinuitor; obsedant. Pasiune tiraniccă. /<ngr. tirannikós, fr. tyranniqueTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTIRÁNIC, -Ă adj. Specific tiranilor, tiraniei; despotic. [< fr. tyrannique].Trimis de LauraGellner, 09.06.2007. Sursa: DNTIRÁNIC, -Ă adj. (despre legi, fapte etc.) specific tiranilor, tiraniei; despotic, crud. ♢ (fig.) chinuitor, obsedant. (< fr. tyrannique, ngr. tirannikos, lat. tyrannicus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.