- tildă
- TÍLDĂ, tilde, s.f. 1. Semn grafic de forma unui "s" de tipar culcat, folosit în unele opere pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă. 2. Semn diacritic de forma unui "s" de tipar culcat, care se pune deasupra unei litere pentru a conferi pronunţării sunetului pe care îl reprezintă un caracter palatal, nazal etc. – Din fr. tilde, germ. Tilde.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98tíldă s. f., g.-d. art. tíldei; pl. tíldeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÍLD//Ă tildăe f. 1) Semn grafic (tildă) care se foloseşte pentru a înlocui un cuvânt care se repetă. 2) Semn diacritic (tildă) care se pune deasupra literei "n" pentru a indica că se pronunţă muiat. /<fr. tilde, germ. TildeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTÍLDĂ s.f. 1. Semn grafic (tildă) folosit în unele lucrări (pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă etc.). 2. Semn diacritic (tildă) care se pune, mai ales în ortografia spaniolă, deasupra lui n, pentru a arăta că se pronunţă muiat. [< sp., fr. tilde, germ. Tilde].Trimis de LauraGellner, 08.06.2007. Sursa: DNTÍLDĂ s. f. 1. semn grafic (tildă) în unele lucrări pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă. 2. semn diacritic care se pune deasupra unei litere pentru a-i da un caracter palatal sau nazal. (< fr. tilde, germ. Tilde)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.