- tijă
- TÍJĂ, tije, s.f. 1. Tulpină aeriană a plantelor erbacee. 2. Bară de metal (cilindrică) făcând parte dintr-un sistem tehnic, ca element de legătură sau de ghidare. – Din fr. tige.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98tíjă s. f., g.-d. art. tíjei; pl. tíjeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÍJ//Ă tijăe f. 1) Parte aeriană a plantelor erbacee. 2) tehn. Bară metalică prin care se realizează legătura dintre două piese ale unui sistem tehnic. [G.-D. tijei] /<fr. tigeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTÍJĂ s.f. 1. Parte a plantelor erbacee care creşte de la rădăcină în sus; tulpină, pai. 2. (tehn.) Piesă de forma unei bare, care suportă solicitări numai în lungul axei sale. [< fr. tige].Trimis de LauraGellner, 08.06.2007. Sursa: DNTÍJĂ s. f. 1. tulpină aeriană a plantelor erbacee. 2. ornament arhitectural care imită tija (1). 3. (tehn.) piesă de forma unei bare care suportă solicitări numai în lungul axei sale. (< fr. tige)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.