tetracord

TETRACÓRD, tetracorduri, s.n. 1. Liră antică cu patru coarde. 2. Şir de patru sunete dintr-o scară muzicală. – Din fr. tétracorde.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



tetracórd s. n. (sil. -tra-), pl. tetracórduri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TETRACÓRD tetracorduri n. Grup de patru sunete consecutive ale unei scări muzicale. /<fr. tétracorde, lat. tetrachordon

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TETRACÓRD s.n. 1. Liră antică cu patru coarde. 2. Grup de patru sunete limitate într-un interval de cvartă. [cf. fr. tétracorde, lat., gr. tetrachordon < tetra – cu patru, chorde – coardă].

Trimis de LauraGellner, 07.06.2007. Sursa: DN



TETRACÓRD s. n. 1. liră antică cu patru coarde. 2. fragment al unei game din patru sunete consecutive, ale cărui extreme formează o cvartă. (< fr. tétracorde)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN