testament

testament
TESTAMÉNT, testamente, s.n. 1. Act juridic unilateral, revocabil cât timp testatorul este în viaţă, prin care cineva îşi exprimă dorinţele ce urmează a-i fi împlinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale. ♢ Testament olograf = testament scris în întregime, datat şi semnat de testator. Testament autentic = testament întocmit de către un funcţionar de stat, cu formalităţile cerute de lege. 2. (În sintagmele) Vechiul Testament = parte a Bibliei cuprinzând textele referitoare la credinţele religioase şi la viaţa poporului evreu (până la naşterea lui Cristos). Noul Testament = parte a Bibliei cuprinzând Evangheliile şi alte scrieri religioase (de după naşterea lui Cristos). – Din lat. testamentum, fr. testament.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TESTAMÉNT s. (jur.) 1. (înv.) diată, tocmeală. (Bun lăsat prin testament.) 2. testament mistic = testament secret; testament secret v. testament mistic.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

TESTAMÉNT s. v. lege, legislaţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

VECHIUL TESTAMÉNT s. (bis.) (înv.) palie.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

Nóul Testamént s. pr. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

testamént s. n., pl. testaménte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Véchiul Testamént s. pr. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TESTAMÉNT ĕ n. 1) Act juridic unilateral, personal, revocabil până la moartea autorului, în care o persoană îşi formulează dispoziţiile (cu privire la avere) care urmează a fi îndeplinite după moartea sa. ♢ Vechiul Testament prima parte a Bibliei care cuprinde textele religioase de până la naşterea lui Isus Hristos. Noul Testament a doua parte a Bibliei care conţine textele religioase de după naşterea lui Isus Hristos. 2) fig. Operă a unui artist, care constituie expresia supremă a mentalităţii şi artei sale. /
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: NODEX

TESTAMÉNT s.n. Act prin care cineva îşi exprimă ultimele dorinţe, dispunând asupra felului cum va fi împărţită averea după moartea sa. [pl. -te, -turi. / < lat. Testamentum, cf. fr. testament].
Trimis de LauraGellner, 07.06.2007. Sursa: DN

TESTAMÉNT s. n. 1. act juridic prin care cineva îşi exprimă ultimele dorinţe, dispunând asupra felului cum va fi împărţită averea după moartea sa. 2. operă tardivă a unui scriitor sau artist, considerată ca ultima expresie a concepţiilor sale estetice ori literare. (< fr. testament, lat. testamentum, germ. Testament)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

testamént (-te), s.n. – Act juridic ce cuprinde dorinţele cuiva după moarte. lat. testamentum (sec. XVII). – Der. testa, vb., din fr. tester; testamentar, adj., din fr. testamentaire; testator, adj., din fr. testateur.
Trimis de blaurb, 07.03.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?
Synonyms:
,


Look at other dictionaries:

  • testament — [ tɛstamɑ̃ ] n. m. • 1120; lat. ecclés. testamentum, pour traduire le gr. diathêkê « disposition testamentaire, convention », et pour traduire l hébr. berith « alliance » I ♦ Relig. chrét. 1 ♦ Vx Alliance. « Ils ne sont point demeurés dans mon… …   Encyclopédie Universelle

  • Testament — Тестамент …   Википедия

  • testament — Testament. s. m. Tesmoignage qu on laisse par escrit de sa derniere volonté. Testament passé devant Notaires. testament bon & valable. testament dicté mot à mot. testament clos & seellé. testament qui peche dans les formes. on est demeuré d… …   Dictionnaire de l'Académie française

  • Testament — en 2008 Datos generales Nacimiento 1982 …   Wikipedia Español

  • testament — Testament, Testamentum. Testament noncupatif, Nuncupatum testamentum. Un testament noncupatif, ou autre derniere disposition noncupative: quand elle n est point escrite, mais seulement dicte de bouche, Nuncupata voluntas. Testament fait sans… …   Thresor de la langue françoyse

  • testament — tes·ta·ment / tes tə mənt/ n [Latin testamentum, from testari to call as a witness, make a will, from testis witness] 1: an act by which a person determines the disposition of his or her property after death a testament of property 2: will ◇ A… …   Law dictionary

  • Testament — Tes ta*ment, n. [F., fr. L. testamentum, fr. testari to be a witness, to make one s last will, akin to testis a witness. Cf. {Intestate}, {Testify}.] 1. (Law) A solemn, authentic instrument in writing, by which a person declares his will as to… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • testament — [tes′tə mənt] n. [OFr < LL(Ec) testamentum, Testament (in N.T., transl. of Gr diathēkē, covenant) < L, a will < testari, to testify, make a will < testis, a witness: see TESTIFY] 1. Obs. a covenant, esp. one between God and man 2. [T… …   English World dictionary

  • testament — tes‧ta‧ment [ˈtestəmənt] noun [countable] LAW a will * * * testament UK US /ˈtestəmənt/ noun ► [C or U] proof that something exists or is true: be (a) testament to sth »These po …   Financial and business terms

  • Testament — Sn std. (15. Jh.) Entlehnung. Entlehnt aus l. tēstāmentum, Abstraktum zu l. tēstārī (tēstātus sum) bezeugen , zu l. tēstis m. Zeuge . Adjektiv: testamentarisch.    Ebenso nndl. testament, ne. testament, nfrz. testament, nschw. testamente, nnorw.… …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”