- ternar
- TERNÁR, -Ă, ternari, -e, adj. 1. Care este compus din trei unităţi sau din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. 2. (Despre versuri) Alcătuit din trei picioare metrice, având fiecare câte o silabă accentuată. 3. (muz.; despre o succesiune ritmică, o măsură sau formă muzicală) Care se divizează în trei. – Din fr. ternaire, lat. ternarius.Trimis de ana_zecheru, 25.06.2004. Sursa: DEX '98TERNÁR adj. (chim.) (rar) terţiar. (Fosfat ternar.)Trimis de siveco, 27.06.2007. Sursa: Sinonimeternár adj. m., pl. ternári; f. sg. ternáră, pl. ternáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTERNÁR ternară (ternari, ternare) 1) Care constă din trei elemente. Număr ternar. 2) Care este de ordinul trei; al treilea la rând. 3) (despre versuri) Care este compus din trei picioare metrice. /<fr. ternaireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTERNÁR, -Ă adj. Compus din trei unităţi, din trei elemente. ♦ De ordinul al treilea. [< fr. ternaire, cf. lat. ternarius].Trimis de LauraGellner, 07.06.2007. Sursa: DNTERNÁR, -Ă adj. format din trei unităţi, divizibil cu 3. ♢ (despre substanţe organice) din trei elemente (carbon, hidrogen şi oxigen). ♢ (despre măsură, ritm) din trei elemente ritmice. (< fr. ternaire, lat. ternarius)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.