- teren
- TERÉN, terenuri, s.n. 1. Întindere de pământ delimitată (considerată după relieful sau după situarea sa în spaţiu). ♢ expr. A sonda (sau a pipăi, a tatona) terenul = a observa cu atenţie situaţia, împrejurările, înainte de a întreprinde ceva; a se informa. A câştiga teren = a progresa puţin într-o acţiune; a-şi consolida poziţia. A părăsi terenul = a se da bătut, a ceda. A pierde teren = a pierde şansele de succes. ♦ Solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc. Terenuri paleozoice. ♦ Loc, regiune. 2. fig. Domeniu de activitate, de preocupări. ♢ loc. adv. Pe teren = la faţa locului; la locul de producţie. 3. (Urmat de determinări care arată destinaţia) Spaţiu special amenajat într-un anumit scop. Teren de sport. – Din fr. terrain.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98TERÉN s. 1. v. loc. 2. teren viran v. maidan. 3. v. sol. 4. v. regiune.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTERÉN s. v. domeniu, sector.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeterén s. n., pl. terénuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTERÉN terenuri n. 1) Întindere de pământ (delimitată în funcţie de relief); porţiune de pământ. ♢ A pregăti terenul a face lucrări pregătitoare înainte de a întreprinde ceva. A sonda (sau a pipăi, a tatona) terenul a cerceta împrejurările (înainte de a întreprinde ceva) pentru a-şi asigura reuşita. A câştiga teren a progresa într-o acţiune, reuşind puţin câte puţin. A părăsi terenul a ceda; a se da bătut. 2) Sol dintr-o porţiune a scoarţei terestre, conside-rat din punct de vedere al naturii sale. teren argilos. 3) Suprafaţă de pământ special amenajată în vederea anumitelor lucrări sau activităţi. 4) fig. Domeniu de activitate; sferă de preocupări. ♢ Pe teren la faţa locului; la locul de muncă. /<fr. terrainTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTERÉN s.n. 1. Întindere de pământ. ♦ A sonda terenul = a examina cu atenţie situaţia sau împrejurările înainte de a întreprinde ceva; a se informa. ♦ Sol. ♦ Loc, regiune. 2. (geol.) Totalitatea formaţiilor geologice dintr-o porţiune a scoarţei terestre. 3. (fig.) Domeniu de activitate, de preocupări. ♦ Pe teren = la faţa locului; la locul de muncă. [< fr. terrain].Trimis de LauraGellner, 04.06.2007. Sursa: DNTERÉN s. n. 1. întindere de pământ. o a sonda (sau a tatona) ŭl = a examina cu atenţie situaţia sau împrejurările înainte de a întreprinde ceva; a se informa; a câştiga (sau a pierde) teren = a avansa pas cu pas (sau a da înapoi) într-o acţiune; a părăsi ŭl = a ceda, a se da bătut. ♢ sol. ♢ loc, regiune. 2. spaţiu amenajat pentru sporturi şi recreare. 3. totalitatea formaţiilor geologice dintr-o porţiune a scoarţei terestre. 4. loc unde se desfăşoară o activitate, unde are loc o acţiune. 5. (fig.) domeniu de activitate, de preocupări. o pe teren = la faţa locului; la locul de muncă. (< fr. terrain)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNterén (-nuri), s.n. – Întindere de pămînt, loc destinat unor activităţi, cîmp. fr. terrain.Trimis de blaurb, 06.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.