terbiu

TÉRBIU s.n. Element chimic din familia lantanidelor. – Din fr. terbium.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



térbiu s. n. [-biu pron. -biu], art. térbiul; simb. Tb

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TÉRBIU n. Metal lucitor, din familia pământurilor rare, ai cărui compuşi sunt întrebuinţaţi la obţinerea aliajelor. /<fr. terbiums

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TÉRBIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [pron. -biu. / < fr. terbium].

Trimis de LauraGellner, 04.06.2007. Sursa: DN



TÉRBIU s. n. element chimic metalic din grupa lantanidelor. (< fr. terbium)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN