- teologie
- TEOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu expunerea şi fundamentarea teoretică a izvoarelor şi dogmelor unei religii. [pr.: te-o-] – Din fr. théologie.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98TEOLOGÍE s. (bis.) (înv.) bogoslovie.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeteologíe s. f. (sil. te-o-), art. teología, g.-d. art. teologíei; pl. teologíiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTEOLOGÍE f. Disciplină care se ocupă cu expunerea şi fundamentarea teoretică a izvoarelor şi învăţăturilor unei religii. [G.-D. teologiei; Sil. -te-o-] /<fr. théologieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTEOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu expunerea (expune) şi fundamentarea (fundamenta) teoretică a izvoarelor şi învăţăturilor unei religii. ♦ Studiu asupra lui Dumnezeu. ♦ Tratare speculativă care, din interiorul fiecărei religii, studiază divinitatea, puterile şi atributele acesteia. [gen. -iei. / cf. fr. théologie, it., lat., gr. theologia < theos – zeu, logos – studiu].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNTEOLOGÍE s. f. disciplină care se ocupă cu expunerea şi fundamentarea teoretică a izvoarelor şi dogmelor unei religii. o teologie dialectică = curent teologic protestant modern care foloseşte în domeniul cunoaşterii religioase metoda dialectică sub forma unui dialog între Dumnezeu şi om. (< fr. théologie, gr., lat. theologia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNteologíe (-íi), s.f. – Studiul dogmelor unei religii, doctrină a bisericii. – var. înv. teologhie şi der. gr. θεολογία (sec. XVII) şi modern din fr. théologie. – Der. teolog, s.m., din fr. théologue; teologic, adj., din fr. thélogique; teologal, adj., din fr. théologal.Trimis de blaurb, 05.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.