teogonic

TEOGÓNIC, -Ă, teogonici, -ce, adj. Care aparţine teogoniei, privitor la teogonie. [pr.: te-o-] – Din fr. théogonique.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



teogónic adj. m. (sil. te-o-), pl. teogónici; f. sg. teogónică, pl. teogónice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TEOGÓNI//C teogoniccă (teogonicci, teogonicce) Care ţine de teogonie; propriu teogoniei. /<fr. théogonique

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TEOGÓNIC, -Ă adj. Referitor la teogonie. [< fr. théogonique].

Trimis de LauraGellner, 04.06.2007. Sursa: DN