teocrat

TEOCRÁT, teocraţi, s.m. (Rar) Persoană care exercită o putere teocratică. [pr.: te-o-] – Din fr. théocrate.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



teocrát s. m. (sil. te-o-crat), pl. teocráţi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TEOCRÁ//T teocratţi m. înv. 1) Persoană care de-ţinea puterea într-un stat teocratic. 2) Adept al teocraţiei. /<fr. théocrate

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TEOCRÁT s.m. (Rar) Membru al unei teocraţii. ♦ Cel care exercită o putere teocratică. [pron. te-o-. / < fr. théocrate, cf. gr. theos – zeu, kratos – putere].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



TEOCRÁT s. m. membru al unei teocraţii. (< fr. théocrate)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN