- tempo
- TÉMPO s.n. 1. Viteză, iuţeală cu care se execută o piesă muzicală, conform conţinutului şi caracterului ei. ♦ Ritm, cadenţă. 2. (lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. – Din it., fr. tempo.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TÉMPO s. 1. (muz.) mişcare, (înv.) moviment. 2. cadenţă, ritm. (Merge într-un tempo susţinut.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetémpo s. n., art. tempóul/témpoulTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÉMPO n. 1) muz. Viteză de executare a unei lucrări. 2) Viteză de desfăşurare a unei acţiuni; ritm. 3) lingv. Viteză de pronunţare a cuvintelor în timpul vorbirii; ritm al vorbirii. [art. tempóul; acc. şi témpoul] /< it., fr. tempoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTÉMPO s.n. 1. Mişcare, grad de rapiditate cu care trebuie cântată o piesă muzicală. ♦ Ritm, cadenţă. 2. (lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. // adv. A tempo (muz.; ca indicaţie de execuţie) = revenind la mişcarea de la început. [art. tempóul. / < it., fr. tempo].Trimis de LauraGellner, 03.06.2007. Sursa: DNTÉMPO I. s. n. grad de rapiditate cu care trebuie executată o lucrare muzicală; mişcare, ritm, cadenţă. II. adv. (muz.) a tempo = revenind la mişcarea de la început. (< it., fr. tempo)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.