- temnic
- TÉMNIC, temnicuri, s.n. (reg.) 1. Adăpost în pământ, în care se ţin stupii iarna. 2. Adăpost săpat în pământ pentru ocrotirea ostaşilor (în timp de război). 3. (înv.) Închisoare. – Din ucr. temnyk.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98témnic s. n., pl. témnicuri/témniceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTÉMNIC temnicuri n. 1) rar Adăpost de iarnă pentru stupi (săpat în pământ). 2) înv. Clădire unde stau deţinuţii; închisoare. /<bulg. temniku, ucr. temnykTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtémnic (-ce), s.n. – Adăpost în pămînt în care se ţin stupii iarna. sl. tĭmĭnŭ "întunecat", cu suf. -nic, cf. tainic, dornic (Cihac, II, 407; Tiktin; Candrea). – Der. temniţă, s.f. (închisoare), din sl. tĭmĭnica (Miklosich, Slaw. Elem., 50), cf. bg. tămnicŭ, sb., cr. tamnica, slov. temnica, pol. ciemnica, mag. tömlöcz; temnicer, s.n. (paznic de închisoare, gardian), cf. sl. tĭmĭničarŭ "deţinut"; întemniţa, vb. (a încarcera).Trimis de blaurb, 05.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.