temeinici

temeinici: TEMEINICÍ, temeinicesc, vb. IV. tranz. (Rar) A face să devină temeinic. – Din temeinic.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

temeinicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. temeinicésc, imperf. sg. temeiniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. temeiniceáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

temeinic — TEMÉINIC, Ă, temeinici, ce, adj. (Adesea adverbial) Solid, serios; cu temeinicie. ♦ Adânc, profund, intens. [var.: (înv.) temélnic, ă adj.] – Temei + suf. nic. Trimis de claudia, 30.04.2008. Sursa: DEX 98 Temeinic ≠ netemeinic Trimis de siveco … Dicționar Român
teméinic — adj. m., pl. teméinici; f. sg. teméinicã, pl. teméinice … Romanian orthography
temeinicie — TEMEINICÍE s.f. 1. Însuşire a ceea ce este temeinic; soliditate, tărie, trăinicie; statornicie. ♢ loc. adv. Cu temeinicie = temeinic, serios. 2. Însuşire a hotărârii unui organ de jurisdicţie de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias