tembel

TEMBÉL, -Ă, tembeli, -e, adj. Nepăsător, indiferent; indolent, lăsător; tâmpit, idiot. – Din tc. tembel.

Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



TEMBÉL adj. v. indiferent.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



tembél adj. m., pl. tembéli; f. sg. tembélă, pl. tembéle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TEMBÉL tembelă (tembeli, tembele) rar 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădeşte nepăsare, indiferenţă; nepăsător; indiferent. 2) Care denotă facultăţi intelectuale reduse. /<turc. tembel

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



tembél (-lă), adj. – Nepăsător, inert. – Mr., megl. timbel. tc. (per.) tembel (Şeineanu, II, 355; Lokotsch 2064; Ronzevalle 67), cf. ngr. τεμπέλης, bg., sb. dembel. – Der. tembelîc, s.n. (indolenţă, apatie); tembelism, s.n. (indolenţă).

Trimis de blaurb, 04.03.2009. Sursa: DER