televorbitor

TELEVORBITÓR, televorbitoare, s.n. Instalaţie de telefonie care permite ca vocea care vorbeşte să fie auzită simultan de mai multe posturi. – Tele- + vorbitor.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



televorbitór s. n., pl. televorbitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TELEVORBITÓR s.n. Instalaţie telefonică specială care permite ca vocea celui care vorbeşte să fie auzită simultan de mai multe posturi. [< tele- + vorbitor].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



TELEVORBITÓR s. n. instalaţie telefonică specială care permite ca vocea celui care vorbeşte să fie auzită simultan de mai multe posturi. (< tele¹- + vorbitor)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN